Pe lângă peisajele fascinante, clima mediteraneeană plină de arome și parfumuri fermecătoare și plajele cu adevărat spectaculoase cu care pe bună dreptate se laudă lefkadienii, insula Lefkada a fost și este și astăzi un leagăn de cosmopolitanism și varietate, fiind considerată, după insula Creta, insula grecească cea mai atașată de valorile și identitatea sa locală.

Din păcate vestigiile antice nu s-au conservat în Lefkada așa cum s-a întâmplat în cazul Parthenonului din Atena sau a Agorei antice din Insula Thassos, în schimb în Muzeul de Arheologie din Lefkada City puteți admira artefacte și vestigii de mici dimensiuni găsite în insulă și care atestă faptul că aceasta a fost locuită din cele mai vechi timpuri. De asemenea, majoritatea mănăstirilor medievale construite în munții Lefkadei, au fost construite pe ruinele vechilor temple olimpiene, fapt care atestă răspândirea elenismului și a tradițiilor religioase aferente acestuia până la tocul „cizmei italiene”, adică pînă în insula Lefkada (care se situează la o distanță relativ mică pe apă de sudul Italiei) .

Castro-ul Santa Maura (Agia Mavra) de la intrarea pe insulă duce mai departe istoria acesteia, din perioada în care a făcut parte din regatul despotic al Akarnaniei (circa 1250 e.n) și până în momentul trecereii sub conducerea familiei Orsini – nobili italieni din Sicilia cu moștenitorul cărora despotul Akarnaniei își mărită una dintre fiice și o înzestrează cu insula Lefkada. Castelul a suferit de-a lungul timpului o serie de modificări și adăugiri pe măsură ce și-a schimbat stăpânii. Cert este că Santa Maura a fost încă din momentul consituirii în primul rând un fief defensiv împotriva piraților Mediteranei și apoi un punct strategic de apărare împotriva dominației turcești începând cu secolele XV-XVI.

Datorită dominației predominant Occidentale în Lefkada (sicilieni, francezi, venețieni, englezi și doar pentru perioade mai scurte de 50 de ani turci), obiceiurile, tradițiile, dialectul local al limbii grecești dar și tradiția religioasă au preluat foarte mult elemente în special din Italia. Acest fapt se poate remarca în special în ceea ce privește arhitectura bisericilor din orașul Lefkada dar și a străzilor înguste de aici, ale căror case deși au suferit construcții și reconstrucții datorită caracterului dezastruos al cutremurului din 1953, păstrează un specific venețian. Tot în categoria muzee care nu trebuie ratate se îcadrează și micul Muzeu al gramofonului, situat pe una dintre strduțele lăturalnice (mikra kadunia) din centrul  Lefkadei. Pe lângă diferite modele de gramofoane, muzeul conține o serie de alte obiecte din secolul trecut, cum ar fi aparate de fotorafiat, fotografii vechi etc.

Dintre bisericile situate în Lefkada City, Sfântul Spiridon și Pantokrator sunt cele mai vechi, datând din secolul al XVII-lea și fiind construite de venețieni, de unde similaritățile arhitecturale de exterior cu basilicile italiene din Nordul Italiei.

Agora, strada principală a Lefkadei este străjuită la începutul său de biserica Sfântul Mina (Agios Minas) – sfântul protector al insulei – și aceasta cu o arhitectură particulară.

Alături de bisericile din orașul Lefkada, în aceeași linie și tradiție arhitecturală se încadrează și principalele mănăstiri și biserici situate în satele sau în zonele nepopulate din inima insulei. Unele dintre aceastea nu mai sunt funcționale, dar merită vizitate pentru peisajul impresionant ce le înconjoară și pentru a admira felul în care s-au conservat atât ruinile mănăstirii cât și cele ale templelor antice situate la baza construcțiilor religioase creștine. Din această categorie merită vizitate Mănăstirea Faneromeni din Frini ( aprox. 3 km de Lefkada City, situată exact deasupra plajei Agios Ioannis), încă funcțională și fiind cel mai important centru spiritual al insulei. Mănăstirea găzduiește pe lângă lăcașele de cult și închinăciune, un Muzeu al Istoriei Religiei ce merită vizitat și o foarte răcoroasă și odihnitoare grădină presărată cu plante rare (bambus, palmieri, curmali), păsări și animale domestice dar și sălbatice (cerbi și căprioare, papagali multicolori, păuni) de care au grijă călugării din mănăstire. De asemenea, de sus din fața mănăstirii panorama asupra plajei Ay Iannis și a Lagunei Lefkadei este extraordinară.

Tot din categoria biserici și mănăstiri cu o arhitectură aparte sau o poveste interesantă merită vizitată bătrâna Mănăstire Asomaton a Sf. Arhanghel Mihail din satul Vafkeri (din regiunea centrală a insulei), o mănăstire situată într-o mică pădure de pini și măslini sălbatici, abandonată acum, dar în curtea căreia mai sunt încă vizibile chiliile călugărilor și vechea presă de ulei de măsline.

Biserica și mănăstirea Sfântului Ioan (Agios Ioannis to Rodaki) situată în vecinătatea satului Vourniko reprezintă un must pentru căutătorii de locuri cu încărcătură spirituală puternică. Situată în mijlocul naturii, mai precis al livezilor de măslini și al câmpurilor cultivate cu plante mediteraneene, mănăstirea a fost ridicată pe locul în care în antichitate existase un templu închinat zeiței Demetra – Ceres zeița holdelor și a roadelor pămîntului. Fragmente de coloane și o parte din altarul Templului Demetrei se mai pot vedea și astăzi în curtea mănăstirii.

Pe lângă amalgamul cultural ce îl oferă orașul Lefkada prin sinteza elementelor de origine Occidentală cu cele de origine Orientală, pentru cei care doresc să descopere adevărata Lefkadă tradițională, este recomandată o vizită în inima insulei, în satele Karya și Eglouvi unde tradițiile și obiceiurile ancestrale lefkadiene se păstrează încă. La fel ca și cretanii, locuitorii lefkadei sunt mândri de tradiția lor ancestrală în ceea ce privește tehnicile de fabricare a uleiului de măsline, albinăritul și creșterea animalelor în special a ovinelor și caprinelor, cât și muncile agricole. Satele Karya și Eglouvi sunt ambele deținătoarele unor tradiții particulare create și conservate numai aici.

În cazul satului Karya este vorba despre o anumită tehnică de realizare a broderiilor pe diferite tipuri de pânză și mătase. Aici, în Muzeul Folclorului (situat în incinta vechii școli, cu intrare liberă, pe bază de solicitare în momentul sosirii) există expuse o serie de broderii unicate ce utilizează o tehnică ne mai întâlnită în altă parte în afara satului Karya.

La Eglouvi se desfășoară în fiecare an la sfârșitul lunii iulie începutul lunii august Festivalul lintei, acest sat fiind renumit pentru cultivarea unui anumit soi de linte renumit internațional. În cadrul festivalului sătenii pregătesc în tradiționalele cazane de tuci, la foc de lemne, lintea după rețeta tradițională din Lefkada, există muzică și dansuri tradiționale asezonate cu tradiționala voie-bună grecească.

Cel mai important eveniment cultural care are loc de 45 de ani încoace în luna august în orașul Lefkada este Festivalul internațional de dans care reunește trupe de dans tradițional și folcloric din întreaga lume și este cel mai vechi festival cu continuitate până astăzi din toată Grecia.